25.11.2017 o zi de iubire

Astazi, 25 noiembrie a fost una din cele mai frumoase zile din viata mea. Astazi se implineste un an de cand viata mea a prins alt sens si la un moment dat voi povesti si despre acest lucru insa astazi a fost o zi cu iubire.

Dupa o perioada aglomerata, multe situatii incurcate de rezolvat, diverse alte lucruri inerente in viata mea de antreprenor/designer de bijuterii/femeie, o viata plina si frumoasa, astazi a fost o zi ca acea prajitura fabuloasa cu spuma de ciocolata (cei care ma cunosc stiu ca de cele mai multe ori asa imi numesc eu zilele).

Status : 3 copii, Mara, Ada si Luca, 2 mame minunate si fantastice, Andreea si Ella, un tatic, Cristi si Catalin pe post de fotograf Ostara (inca de la inceputul Ostarei el ocupa acest rol, deja este colaborator permanent) au fost compania mea de astazi. Am filmat, am facut fotografii, am schimbat haine si bijuterii, am ras, ne-am simtit bine si am primit multa iubire intr-o atmosfera de acasa la prietenii nostri de la Piastrelle Casa.

Mara a vrut colier ca al mamei ei care sa fie prins in jurul gatului si m-am conformat. Am ales pentru ea un colier cu piese de 1 cm, cerc si inimi rotunde goale, la cerere, prins asa cum si-a dorit. Ada a vrut cercei cu stelute si un colier cu un patratel din aur si un briliant pentru ca mama purta piesa mare si un patrat mic decupat din Colectia El si Ea, parinti, bunici, copii. Luca a vrut bratari ca mama lui cu snur negru si snur rosu. Ne-am distrat. Scriu si zambesc. Am primit si daruit azi iubire. Azi nu e despre Ostara. Astazi este despre mine, femeia Alina care pune pasiune si iubire in tot ceea ce face si primeste la randul ei. Da, si voi prietenii Ostara care urmariti pagina noastra imi multumiti si imi trimiteti putin din bucuria voastra cand primiti sau daruiti bijuterii cu voce si va multumesc cu inima.  Iar astazi am primit iubire neconditionata de la cei trei copii minunati si de abia astept sa le daruiesc si eu un partener de joaca. Intrebare de la Ada: tu ai copii? Inca nu, poate la anul. (Raspunsul meu) Aaaaa, si vine direct bebelus,nu? Lasa creste el si ma joc cu el. 

M-a topit.

Am ajuns acasa, scriu si zambesc. E liniste insa parca aud vocile lor. De abia astept sa fac o colectie dedicata lor, copiilor. 

Nu stiu care din ei mi-a desenat inimioare pe un cartonas Ostara insa ii iubesc pe toti. Am scris pe el 25.11.2017 si l-am pus deoparte in cutia mea de amintiri.

Multumesc din inima pentru o zi in care am primit si daruit. Fotografii rezultate vor vorbi de la sine. In curand pe site.

   
   

0 Comentarii

   

Lasa un comentariu